A fii sau a nu fi

A fost culoare, o culoare putreda de iubire, tigari si miros dupa furtuna.

Am auzit verde, am pasit violet, dar mereu am iubit rosu. Uneori mai ramaneam fara mina, uneori ma ascutea prea tare. Albastra mi-a fost strigarea de ajutor, neagra sinuciderea. Am tipat galben, dar am adormit maro. M-am impacat azuriu si am fugit alb. Viata mi-a fost curcubeu, dar acum vad transparent. Stii ce zic?

 

-gandurile creionului cu inima franta

Advertisements

Atât am putut sa scriu

“Am zis ca trebuie sa scriu.. poate scriind, îmi mai trece durerea. Poate o sa mi se pună gândurile in ordine. Sau mai rău o sa le facă. 

Iar sunt rău. Și partea cea mai nasoala e ca s-ar putea sa fi fost mereu rău, și momentele bune sa fi fost alimentate de droguri, sex sau pur și simplu secunde de fericire. 

Îmi pocnește capul. Simt cum un omuleț mic îmbrăcat intr-o uniformă verde de construcție își face loc sa iasă afara din capul cu ciocanul. Traversează lobul occipital cu fierăstrăul, aducând aminte de fiecare regret, fiecare adevăr pe care mi l-am ascuns ca sa ma simt mai bine. 

Cred ca și de asta oamenii pot sa ma fraierească atât de ușor. Eu trăiesc in iluziile mele (desi uneori e bine ca mi-am proiectat anumite lucruri) și ignor realitatea. 

Poate asta e cauza acestei nebunii. Acestei depresii. Din cauza iluziilor. 

In fine. 

Ma doare capul. 
P.S.: E Aprilie! Cea mai ghinionista luna pentru mine de când ma știu și abia aștept sa văd cum decurg lucrurile anul asta. Poate de data asta, reușesc sa rup tradiția acestei luni de a ma sufoca cu rele.”

6 martie

“Am deschis geamul taxiului ca sa fumez tigara oferită. Era cald..sau era racoare, in orice caz se simțea in aer vacanța, plăcere. Apusul îmbraca toate clădirile frumoase rămase Bucureștiului intr-o pânza de aur, puteam sa jur ca visez frumusetea rastignita in fata mea. O gluma, parul mirosiind a toate șampoanele și produsele de par folosite pe mine, o alta gluma, un apel, o poza făcută din greșeală, aglomerație, ora 5, o după amiaza superba. Nici măcar nu îmi pasa cu cine ma mai vedeam in afara de ea. Pur și simplu, voiam sa profit cu fiecare atom din corpul meu de ziua de 6 Martie. Nu știu de ce. Am băut cât am vrut, ce am vrut, am ras, am discutat ca între fete, ceea ce demult nu mai făcusem, am avut heart to heart conversations. A fost frumos. Plus ca toate astea s-au petrecut după ce am fost răsfățata câteva ore bune. Nu știu de ce am vrut sa scriu de ziua asta. Nu e nimic special la ea. Cred ca a fost pentru prima data anul asta când m-am relaxat, când m-am simțit ok. Ceea ce spune multe.”

Drumul spre munca

“Sunt doua situații: ori e frumos afara, ori ploua. 

Nu știu care dintre situații e mai buna, sincer. Când e însorit, drumul, muzica, oamenii, apelurile, toate au un aer de vacanța, de nou, de entuziasm. Dar când ploua, jur ca nu exista ceva mai frumos decât sa asculti o melodie buna in taxi, uitându-te pe fereastra cu gândul la cine ți-e mai drag. Nu te interesează pe moment ce trebuie sa faci in următoarele ore, ce responsabilități ai. Doar simți muzica și melancolia ca pe vremea când erai copil. 

Încă îmi amintesc o zi de la grădinița in care era înorat și cald afara, întunecat, și e același sentiment de familiaritate pana și in ziua de azi. 

Mi se pare fascinant cum amprenta trecutului lasă urme și după decenii de viata.”

14 ian

“M-a sunat sa ieșim și in inima mea știam ca e ceva ce trebuie sa fac. Simteam sincer ca trebuie sa ies. Așa ca am ieșit. Am băut, am vorbit cu necunoscuți, am ascultat, am ras, am fumat vreo 5 țigări, am dat mesaj unei persoane care mi-a fost importantă și de care îmi era dor, am mai fumat 2 țigări, l-am sunat pe el, am fost hype. De când am ieșit din casa, nu am stat locului. Am plecat brusc, am țipat la taximetriști, am fugit, am vorbit, am ajuns la el și i-am spus aproape tot ce aveam pe suflet. Am mai fumat 3 țigări. M-a așteptat pana la 4 dimineața și ne-am contrazis pe trecut, nu am tăcut o secunda. La 5 jumate, m-a luat de mâna și m-a dus in pat, m-a luat in brațe si am vorbit pana la 6. Ador conversațiile cu el, îmbrățișați in pat, vorbind despre viata. Ma simt cea mai calma persoana din univers in acele momente. 

Aveam nevoie sa fac toate lucrurile astea. Și știi de ce? Ca sa văd ce îmi lipsește și ce ar trebui sa continui. 

De câteva luni bune, de când cu depresia și problemele mele, nu am mai ieșit, băut, fumat, nu am fost hype, am fost extrem de pasiva, mai ales in ceea ce privește distracția. Intr-un fel, cred ca am asociat mult timp, după ce am trecut printr-o despărțire, distracția cu fostul. Asa ca am pus stop party-urilor. Am fost atât de anxioasa in legătura cu orice, încât m-am baricadat. Și in casa și in sine. 

De la Anul Nou, am început sa ma refac psihic, prioritățile mele sunt in procent de 90% definite; ma schimb in bine, in extraordinar de bine. 

Dar totuși, voiam sa mai fac încă o data ce făceam înainte, tot haosul meu preferat, pe care l-am ascuns bine, sa văd ce se întâmpla. 

Și știu acum. Da, ma simt foarte bine când sunt hype și vorbesc cu oameni noi. Da, ma simt foarte bine când ma opresc la 2 Shot-uri și câteva beri (încă nu îmi vine sa cred cum in trecut puteam sa beau cantități mult mai mari de alcool, aproape zilnic). Nu, nu e bine sa nu bei apa in timp ce bei. Da, e foarte bine sa fii extrovertit, și asta încerc sa realizez, sa fiu mereu așa. Da, oamenii sunt imprevizibili și trebuie sa te stii pe tine bine, nu pe ei. Nu, nu e ceva bun sa fumezi. Da, uneori e bine sa te lași dus de val, repet, uneori, pentru ca altfel te frigi. Concluzia e ca încă ma simt bine in haosul meu, doar trebuie sa îl mânuiesc bine. Da, e o antiteza sa mânuiești haosul, și totuși știu ca asta trebuie sa fac. 

De câte ori ma văd cu el, îmi spune cât de mândru e de mine, de persoana care am devenit, și prima oară nu înțelegeam. Simteam in adâncul meu ca m-am schimbat (e inevitabil, mai ales după o perioada grea), dar nu m-am gândit pe bune la asta. Acum înțeleg. M-am schimbat enorm, și acum știu cum sa îmi trăiesc viata. Adică fix așa cum vreau eu.”