Din nou libertatea, dar e numai o parere: libertatea nu inseamna lipsa angajamentelor, ci capacitatea de a alege- si de a-mi lua angajamente- fata de ce si de cine cred eu ca e mai bine pentru mine.” 

“Fiinta omeneasca are doua mari probleme: prima e sa stii cand sa incepi, si a doua, cand sa te opresti.”

Advertisements

Descărcare 

“Încerc sa îmi dau seama de persoana ta, căci mereu când ma uit la tine am impresia ca o sa plângi in câteva 5 minute.”
Cred ca am rămas socata vreo 10 minute, pentru ca e pentru prima oara când cineva are tupeul sa îmi spună pe fata exact ceea ce par și sunt. 

Este aberant cât de ușor a putut sa spună asta unui om care de abia își reface viata. 

Știu ca sunt trista, și știu ca nu sunt buna la ceea ce fac, și știu ca uneori poate mai bine e viata fără mine. Știu multe despre mine. 

Simt durere și agonie și nu știu de ce. Îmi zic încontinuu ca este “procesul de dezvoltare” pe care l-am început mai devreme. Nu m-am dus la facultate direct. Nu am încă 3-4 ani in care mai pot sa fiu copil nebun. Am job full-time cu responsabilități. Am de infruntat in fiecare zi adevarul aka ce fac și ce vreau sa fac și cât mai durează pana când o sa devin ceea ce îmi doresc. Și cu cine îmi doresc. Plus, trăiesc intr-o constanta agonie de a plăcea enorm o persoana, pentru ca știu ca nu sunt suficient de buna pentru el. 

Nu sunt suficient de buna pentru nimic acum, și acest lucru ma supăra in fiecare secunda. 

Pur și simplu, încerc. De asta mi s-a părut josnic comentariul colegului meu. Pentru ca încerc. Da, sunt trista și îmi vine sa ma împușc din juma in juma de ora, dar măcar încerc și încă mai am puterea sa rad. Am atâtea probleme care m-au măcinat și macină in continuare, și da, stiu, faptul ca sunt atât de trista îmi sta in calea de a ma plăcea cineva. 

Sunt praf de rău, și nu știu încotro sa o iau, in afara de secunda după secunda. 

Oamenii care au tupeul sa comenteze de persoana cuiva fără sa li se fi cerut opinia au nevoie de o palma zdravănă și sa trăiască ce trăim și noi “ăștia care parca prea nu zâmbesc”. După sa comenteze.

“Ar fi drăguț să ne putem întoarce și să reparăm lucruri pe care le-am stricat, să trăim mai bine întâmplări pe care le-am trăit prost și să nu risipim momente care ar fi putut fi excepționale dacă noi n-am fi fost neatenți la propriile vieți.” 

“Cred ca mi-am negat niste dureri in ultimii doi ani. Niste lovituri. Aparent a fost bine. Pare ca te simti mai puternic. Aproape reuseti sa-ti vinzi iluzia asta. Ca esti mai puternic. Pana cand intr-o zi un singur cuvant declanseaza in tine durere nevindecata, netratata, netraita, peste care ai aruncat zeci de kilograme de uitare asa cum arunci nisip peste jarul unui foc de plaja dupa ce s-a terminat o noapte magica si te duci sa te culci pe unde nu conteaza.
Apoi, cand durerea izbucneste, mai proaspata ca niciodata, vulcanoida, purulenta, acneica, te trezesti ca ai pierdut timp, ca sunt conturi nereglate si in tot timpul asta – cat ai crezut ca ceea ce pui la spate ramane pe veci acolo si nu-ti va mai iesi niciodata in cale – n-ai facut altceva decat sa fii mai putin om.”

-Tudor Chirila