Image may contain: sky, text and outdoor

Advertisements

How to stay alive

I will tell you a little secret. I wanted to commit suicide a lot of times, and one time I stopped because I wanted to drink my favourite coffee for the last time. So I went to the place where it served it. But then I remember I love pasta, so I ordered that too. To be the last one. Then I wanted to smoke a cigarette (how can I kill myself without smoking my favourite cigarette?). So I went to the shop where I knew they sell my favourite kinds. They are expensive, but seeing the circumstances, they were worth it. While I smoked, the storm started and I could hear the thunder. I am in love with summer storms, so I delayed my suicide. While I was sitting there smoking my favourite cigarette while raining, it hit me. I want to do so much more. To taste more. Maybe my life is a mess and I am a complete depressed motherfucker, but there were some things that made me a little better. I could not gave up life because it is so beautiful. The people in my life may not be the best, but at least I got storms, cigarettes and my favourite frappe. And for now, these are enough reasons to stay alive for a little longer. So don’t think I gave up because I am so happy, and I forgave everyone and I think pink is the coolest colour. No. I decided to stay alive because I want to feel more, to see more, to know what the fuck life can bring to the table. And while I stayed for small reasons, I started to put my everything in perspective. Yes, maybe a guy hurted me very badly, but my cat just fell asleep on my hand. Maybe I don’t trust anyone anymore and that sucks, but I just made someone laugh in a supermarket with my sarcasm. Maybe I am not perfect, but at least I love how I look. Even if it’s not the best for some people. Once I started to love life more than people, once I started to love myself more than anything, I began to be good at life. I could not get angry anymore. I could not hate anymore. Because I could not care less about what people say or do. When you want to commit suicide and then decide to wait a little longer, staying alive is more important than ANYTHING bad in this world. So yes, it’s true when they say “be proud even though you just got out of bed”.

Descărcare 

“Încerc sa îmi dau seama de persoana ta, căci mereu când ma uit la tine am impresia ca o sa plângi in câteva 5 minute.”
Cred ca am rămas socata vreo 10 minute, pentru ca e pentru prima oara când cineva are tupeul sa îmi spună pe fata exact ceea ce par și sunt. 

Este aberant cât de ușor a putut sa spună asta unui om care de abia își reface viata. 

Știu ca sunt trista, și știu ca nu sunt buna la ceea ce fac, și știu ca uneori poate mai bine e viata fără mine. Știu multe despre mine. 

Simt durere și agonie și nu știu de ce. Îmi zic încontinuu ca este “procesul de dezvoltare” pe care l-am început mai devreme. Nu m-am dus la facultate direct. Nu am încă 3-4 ani in care mai pot sa fiu copil nebun. Am job full-time cu responsabilități. Am de infruntat in fiecare zi adevarul aka ce fac și ce vreau sa fac și cât mai durează pana când o sa devin ceea ce îmi doresc. Și cu cine îmi doresc. Plus, trăiesc intr-o constanta agonie de a plăcea enorm o persoana, pentru ca știu ca nu sunt suficient de buna pentru el. 

Nu sunt suficient de buna pentru nimic acum, și acest lucru ma supăra in fiecare secunda. 

Pur și simplu, încerc. De asta mi s-a părut josnic comentariul colegului meu. Pentru ca încerc. Da, sunt trista și îmi vine sa ma împușc din juma in juma de ora, dar măcar încerc și încă mai am puterea sa rad. Am atâtea probleme care m-au măcinat și macină in continuare, și da, stiu, faptul ca sunt atât de trista îmi sta in calea de a ma plăcea cineva. 

Sunt praf de rău, și nu știu încotro sa o iau, in afara de secunda după secunda. 

Oamenii care au tupeul sa comenteze de persoana cuiva fără sa li se fi cerut opinia au nevoie de o palma zdravănă și sa trăiască ce trăim și noi “ăștia care parca prea nu zâmbesc”. După sa comenteze.