!!!!!

“it’s completely acceptable to stay alive for tiny reasons. because you want to hear your favorite song one more time. because your dog will miss you if you leave. because the moon is just too pretty to never see again. because you haven’t seen the next season of a really good TV show. because you want to see the christmas lights this year. if you’re alive, you’re doing enough. if you’re surviving, i’m proud of you”

Descărcare 

“Încerc sa îmi dau seama de persoana ta, căci mereu când ma uit la tine am impresia ca o sa plângi in câteva 5 minute.”
Cred ca am rămas socata vreo 10 minute, pentru ca e pentru prima oara când cineva are tupeul sa îmi spună pe fata exact ceea ce par și sunt. 

Este aberant cât de ușor a putut sa spună asta unui om care de abia își reface viata. 

Știu ca sunt trista, și știu ca nu sunt buna la ceea ce fac, și știu ca uneori poate mai bine e viata fără mine. Știu multe despre mine. 

Simt durere și agonie și nu știu de ce. Îmi zic încontinuu ca este “procesul de dezvoltare” pe care l-am început mai devreme. Nu m-am dus la facultate direct. Nu am încă 3-4 ani in care mai pot sa fiu copil nebun. Am job full-time cu responsabilități. Am de infruntat in fiecare zi adevarul aka ce fac și ce vreau sa fac și cât mai durează pana când o sa devin ceea ce îmi doresc. Și cu cine îmi doresc. Plus, trăiesc intr-o constanta agonie de a plăcea enorm o persoana, pentru ca știu ca nu sunt suficient de buna pentru el. 

Nu sunt suficient de buna pentru nimic acum, și acest lucru ma supăra in fiecare secunda. 

Pur și simplu, încerc. De asta mi s-a părut josnic comentariul colegului meu. Pentru ca încerc. Da, sunt trista și îmi vine sa ma împușc din juma in juma de ora, dar măcar încerc și încă mai am puterea sa rad. Am atâtea probleme care m-au măcinat și macină in continuare, și da, stiu, faptul ca sunt atât de trista îmi sta in calea de a ma plăcea cineva. 

Sunt praf de rău, și nu știu încotro sa o iau, in afara de secunda după secunda. 

Oamenii care au tupeul sa comenteze de persoana cuiva fără sa li se fi cerut opinia au nevoie de o palma zdravănă și sa trăiască ce trăim și noi “ăștia care parca prea nu zâmbesc”. După sa comenteze.

6 martie

“Am deschis geamul taxiului ca sa fumez tigara oferită. Era cald..sau era racoare, in orice caz se simțea in aer vacanța, plăcere. Apusul îmbraca toate clădirile frumoase rămase Bucureștiului intr-o pânza de aur, puteam sa jur ca visez frumusetea rastignita in fata mea. O gluma, parul mirosiind a toate șampoanele și produsele de par folosite pe mine, o alta gluma, un apel, o poza făcută din greșeală, aglomerație, ora 5, o după amiaza superba. Nici măcar nu îmi pasa cu cine ma mai vedeam in afara de ea. Pur și simplu, voiam sa profit cu fiecare atom din corpul meu de ziua de 6 Martie. Nu știu de ce. Am băut cât am vrut, ce am vrut, am ras, am discutat ca între fete, ceea ce demult nu mai făcusem, am avut heart to heart conversations. A fost frumos. Plus ca toate astea s-au petrecut după ce am fost răsfățata câteva ore bune. Nu știu de ce am vrut sa scriu de ziua asta. Nu e nimic special la ea. Cred ca a fost pentru prima data anul asta când m-am relaxat, când m-am simțit ok. Ceea ce spune multe.”