“Dansam prin camera. Puneam doar melodii happy special ca sa nu plang. Dar la un moment dat am uitat si playistul a pus automat una trista. Si in timp ce imi imaginam ca sunt puternica si gata sa trec peste, m-am vazut in genunchi langa pat cu siroaie de lacrimi pe obraz. Nu mai vedeam nimic. Tot ce gandeam era “De ce? De ce sa imi spuna atatea chestii? De ce sa ma faca sa simt atatea?” Cred intr-un fel ca e vina mea ca nu am fost mai atenta cu intentiile sale. Au trecut 10 minute. Sunt in pat si scriu asta. Sunt ok. Asta e faza. Sunt ok,dar nu sunt ok. Din 10 in 10 minute, ma bufneste plansul. Simt cum inima imi ia foc de frustrare.

Pe de o parte, stiu ca merit mai mult. Stiu ca nu meritam ASTA. Stiu ca merit exact ce imi doresc. Exact ce imi tot zic ca e iubirea. Am refuzat buze pentru el. Am refuzat oameni care erau acolo pentru mine spre deosebire de el. Ei imi puneau intrebari. Ei imi acordau atentie. Poate avea dreptate in Vama, poate chiar cautam atentie pentru ca el ma ranea. Dar de ce ma ranea, in primul rand? Cum spuneam, pe de o parte poate ma simt impacata (cred ca exista un termen mai bun de atat) pentru ca stiu ca macar s-a terminat cu TOATA minciuna. Toata relatia asta. Pe de alta parte, nici nu stiu ce a fost relatia asta. Imi vine sa urlu de nervi si suparare, pentru ca SIMTEAM ca nu trebuie sa ma implic. SIMTEAM ca e prea bine sa fie adevarat.O SIMTEAM. Dar am crezut in vorbele lui, am crezut in toti prietenii lui care ma incurajau sa incerc macar. 

Am pe masuta de cafea 5-6 pagini cu motive pentru care tin la tine. Asta ar fi trebuit sa fie cadoul de ziua ta. Ma gandeam sa ti-l trimit, dar de ce ti-ar pasa. Nu stiu daca sa il arunc. Pentru ca in ele am pus efort. Mi-am pus inima. Cineva ar trebui sa ma invete sa nu dau inima oricui, MAI ALES daca sunt doi ochi albastri si cuvinte soptite frumos in urechea mea.

Chiar am crezut ca tii la mine. Chiar am fost singura care a simtit acel ceva intre noi? Atractia? Chiar sunt singura care nu uita tinutul de mana? Sexul atat de bun? Glumele? Cum mereu ne intelegeam din priviri? Cum aveam cele mai tari zile la tine acasa? Cum ne uitam la NLP? Cum imi povesteai de Joker? Cum ne incurajam unul pe altu cand era vorba de viitor? Cum TU faceai planuri de viitor cu mine?

Poate asta a fost si planul tau cu mine de la inceput. Sa cred toate astea. Si mai imi dau seama de o chestie. Mereu TU imi spuneai si eu ascultam. Pe tine nu te interesa ce aveam eu de spus. Numai eu voiam sa aflu chestii despre tine. Numai eu ma uitam cu drag la tine cand iti puneai capul in poala mea. Toti spuneau ca vrei o relatie lunga si cand am fost la Nenea Iancu mi-ai spus ca eu sunt aceea. Ma simt fraierita. Si am mai fost o data si de atunci mi-am promis ca nu o sa se mai intample. Dar ti-ai jucat bine cartile. Poate pana la urma, te pricepi la Poker.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s