23:57, maine e absolvirea

Maine e absolvirea si in loc sa fiu super mandra de mine, sa am alaturi un iubit care ma iubeste si este bun cu mine, in loc sa fiu in mijlocul familiei, sa vorbesc cu cei mai buni prieteni…

….

Stau si ma cert cu un om care nu ma mai apreciaza si, care, SPER, ca inca tine la mine (chiar daca a demonstrat de atatea ori ca nu), tata e plecat si nu poate sa ajunga la una din cele mai importante zile (care de altfel nu a fost niciodata langa mine la astfel de evenimente), mama e ocupata, nu am niciun prieten acolo, si sincer nu stiu cum pot sa ma bucur.

00:00

dorinta mea este sa fiu fericita.

Ca ziua asta sa fie speciala.

Sa fiu cu oameni care ma iubesc.

Sa fie o zi demna de amintit.

Nu lacrimi. Nu plans. Am stat in ultima zi de liceu sa plang singura in baie. Am stat atatea zile asteptand sa ma cauti, sa vii la mine, sa ma iei in brate, sa fii aici cu mine, si sa nu astepti nimic in schimb.

Ti-am scris azi ditai romanul cu ce vreau sa faci. Chiar daca e absurd, cred ca e destul de logic ca atunci cand iubesti pe cineva, ARATI.

Tare mi-e ca maine o sa fii la fel, poate mai rau.

CUM DRACU SA MA BUCUR DE ABSOLVIRE SI DE BALUL LICEULUI CU CINEVA DE MANA CARE NU MA APRECIAZA?

Cum, si ce ar trebui sa fac?

Pe bune, ce ar trebui sa fac….

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s