Cand te gandesti ca ti-am acceptat orice curva din viata ta (inclusiv acea prietena a mea), a-i crede ca ti-ar parea sincer rau.

Cum de toate “imi pare rau”-urile (unul sau doua) s-au dus la vale?

Cum de acum imi spui pe fata ca tu nu ai gresit niciunui om? MIE? Niciodata?

Uneori ma gandesc daca nu ti-era mai ok cu serpii tai numiti “e doar o prietena”, “esti nebuna sa crezi ca s-ar intampla ceva”. Poate minciunile tale se gustau mai bine la persoane de talia ta.

 

M-am cam saturat sa nu fiu fericita. M-am cam saturat sa nu fie iubire. M-am cam sarurat sa ma prefac ca totul e ok.

Cam da.

Advertisements

adolescenta, almost gone

Nu pot sa cred ca se termina liceul.

Nu pot sa cred ca e pe bune.

Nu pot sa cred ca in cateva saptamani ni se termina adolescenta.

Nu pot sa cred ca peste cateva luni o sa fiu studenta.

Nu pot sa cred faptul ca incet incet ne transformam in adulti si nu putem da inapoi.

Nu pot sa cred ca va trebui sa ne construim singuri viata, singuri totul.

Tigarile fumate, primele betii, primul 4, dar si bursa, prietenii esuate, dar iubiri vindecate. Rani vechi, ganduri noi. Vise neacceptate, prieteni de o noapte, curve proaste, revelioane, minori.

S-a dus vremea cand eram o minora care era prea indragostita pentru binele ei, cu dunhill-ul albastru tremurand in mana, cu care vorbea la telefon cu cineva care atunci i se parea pe vecie, dar uite unde s-a ajuns.

Uite cum am trecut pana si peste cea mai dureroasa perioada. Dar a fost si frumoasa. Au avut dreptate toti cand spuneau ca perioada asta e frumoasa pentru ca e o aglomerare de stari, senzatii si amintiri.

M-am lasat de fumat. Am luat carnetul. Conduc. Am o relatie lunga si stabila. Debia petrec o data pe luna. Invat si am note bune. Am luat bursa. Nu mai chiulesc cu zilele. Iert. Nu mai am drame. Ma controlez.

Pare plictisitor fata de cum eram

inainte, dar nici nu mai pot sa beau in fiecare seara si sa fac caterinca cu niste oameni random doar ca sa uit un bou care nu raspunde la telefon.

We grew up so much.

Dar in final, nu mai am anxietate severa care sa ma impiedice sa intru in liceu. Nu mai am bulimie care sa ma impiedice sa ma bucur de mine, de prezenta mea. Nu mai am manie, nu mai sparg lucruri, nu mai urlu pana imi da sangele. Nu mai am depresie.

Cu siguranta mai am stari de neliniste si nu sunt 100% confident, dar macar stiu cand sa imi opresc gandurile rele. I’m in control.

Suntem atat de schimbati, totul e atat de schimbat fata de acum 4 ani cand am calcat in liceu. Cine si-ar fi imaginat ca am fi trait asemenea lucruri, atatea momente frumoase si oribile. Cu oameni buni si oameni rai. Doamne, eram atat de preocupati de noi, de gasca, de aparente. Si in sfarsit am realizat cat de cat fiecare cine dracu suntem. Si cum sa ne facem fericiti, cum sa ne lasam trecutul sa ne indrume, nu sa ne opreasca. Cum sa traim pentru noi insine.

 

Te ador, perioada asta. Te ador si nu o sa te uit niciodata. Te ador ca m-ai facut sa ma schimb in omul in care sunt.

Sunt bucuroasa si totusi trista ca pleci. In cateva luni, trec pe 20.

I will forever be in love being a teenager.

Now, let’s see what the future brings.

People fucked me up so bad and then I wonder why the fuck I can’t get close with anyone new. I don’t know how to make friendships anymore. Maybe because I am too scared to be fucking betrayed and lied like I once was. Maybe I forgot.

 

I just know I want someone. Something. People change I got that. But they changed with a full hand of friends.

I didn’t.

 

And maybe for once I ask for happiness. To be truly happy and have a good life. With laughs. With good people. With great people. With the love of my life. With my familly. Happy. No stressed.

I really want to have these. And I worked so much for the wrong people. I sufferred so much even my mom doesn’t know how many times I was on the edge to gave up on the life she gave me. I had scars for so long. I had tears in my eyes and no one saw them. Or they did AND they did NOT said a word. The same people for whom I was there.

 

And maybe I’m still fucked up. Just because I’m comfortable with my own emptiness it doesn’t mean I want it. I detest it.

I have so much love to give and still ┬áit doesn’t matter.

 

whatever, cheers to my such a great highschool experience

So many people complain. I have no friends, not even one close. No one cares about what I do anymore.

And still some bitches have everything and even then they complain.

I trully believe that I deserve people, because I know how to treat them. But life just throws friends and happiness over shitty shitty human beings.

12 mai

In ultimele saptamani, mi-a fost dor, am realizat, am dorit, am facut pe plac, am urlat, am plans, am ras.

E atat de dificil sa vezi partea buna a lucrurilor intr-o lume care se cere perfecta, dar este destramata.

Aproape am dat foc apartamentului din cauza gatitului, am picat traseul o data, mi-a picat traseul fix intr-un examen important, am zgariat masina dint-o prostie, am stricat telefonul imediat dupa ce l-am reparat. Si totusi fiecare lucru pe care l-am mentionat mai sus, deoarece dupa un mini atac de panica de 1 min, am continuat sa am incredere. Si am luat a doua oara traseul, nu mai conteaza examenul, s-a rezolvat cu masina doar printr-o conversatie, iar in doua ore, am fost ajutata sa fie ok telefonul.

Suna lucruri comune, dar acum catva timp, daca faceam un mini accident cu masina, as fi plans secole, as fi inceput sa ma pun din nou la pamant.

Ceea ce vreau sa spun e ca bucura-te ca ai de ce sa te plangi, pentru ca inseamna ca traiesti viata. Razi de tine. Razi de situatie. And move on.

 

It really gets better even when is going worst.

Letter for

Sper sa vezi asta.

 

Sper ca esti o persoana fericita, implinita, si ca decizia mea a dus numai la bine pentru tine. Sper sa fii o persoana iubita. Sper ca nu o sa uiti. Ti-am facut rau, cum si tu ai facut rau altei persoane, si totusi ai tinut la mine. Si aud ca inca tii.

Sper ca stii ca mi-ai facut o bucatica din viata mai buna, mai altfel, mai ca tine.

Si iti multumesc pentru tot.

Nu cred ca o sa mai vorbim vreodata, poate peste 10 ani, dar tu, persoana ta, nu o sa o uit prea curand.

Be happy..please, at least you.