Be fucking proud: 11.04.2016

I’m so used to go everything wrong, that I see myself not being able to be proud of some of my goals I had since I was little. So..

I’m oficially a proud owner of driver license, but I need to work on that “proudness”.

I know I’m not the only one that doesn’t stop to celebrate something they accomplished, but here’s to usssss

 

 

Advertisements

2 thoughts on “Be fucking proud: 11.04.2016

  1. Ana – viata, fum si ganduri.
    Deocamdata sunt mai mult ganduri. Iar cand se intampla ceva, gandurile o iau razna. Apoi dupa ganduri, corpul o ia razna. Si mainile. Mai ales degetele alea, care desfac pachetul de tigari, apuca una de filtru si o duce spre gura. Ana vrea sa-si omoare gandurile.
    Stii ce iti lipseste tie… acceptarea. Dar nu-i nimic, nimeni nu se naste invatat, pregatit, si capabil sa faca fata la ceea ce urmeaza. E ceva ce inveti in timp. Dar pana sa ajungi sa inveti, trebuie sa treci prin niste chestii. Adica exact cele prin care treci tu acum. Pentru ca acum, tot ceea ce se intampla, ar trebui privit ca o experienta. Si stiu ca e greu sa faci asta, pentru ca tu ai un suflet bun, si avand un suflet bun iti place sa simti lucrurile in full impact. Si sa te implici. Iar asta e o calitate extraordinara in ziua de azi.
    Dar trebuie sa iei in considerare 2 lucruri. Sa accepti, si sa te calibrezi.
    Accepta tot ceea ce se intampla, pentru ca la varsta asta nu e nimic stabil, nu e nimic profund, si nu e nimic ce ar putea avea o proiectie undeva in viitor. Prietenii, relatii, ceruri cu parintii, totul e trecator. Asta si pentru ca multe lucruri nu depind de tine. Tu ai putea fi capabila sa legi o prietenie solida, dar altii s-ar putea sa nu fie la fel de capabili. Pentru ca asa e firea lor. Am putea sa-i jignim acum si sa zicem ca sunt handicapati incapabili. Dar mai bine doar acceptam ca sunt niste handicapati incapabili si trecem mai departe.
    Prieteniile care conteaza, nu se leaga la o tigara si la o iesire pe terasa. Alea mereu vor fi pseudo-prietenii. Trebuie sa fie ceva de o insemnatate anume prin care sa treaca 2 oameni, ca sa se lege o prietenie intre ei. Apoi totul decurge natural.
    Relatii. Doar nu te gandeai ca o sa te casatoresti cu vreunul din fostii tai iubiti, nu? Sau ca peste 5 ani veti fi tot impreuna. E logic daca te gandesti. La varsta asta, oricare, oricine, oricum, se va desparti. Mai devreme sau mai tarziu. Asa ca, data viitoare cand iti mai faci vreun gagic, poti sa-i zici de la inceput: Amigo, in cateva luni o sa ne despartim atat de tare, incat o sa fucking urmeze altcineva dupa tine. Si o sa ma despart si de el. Si apoi o sa urmeze altu. Si tot asa.
    Acum as vrea sa fac o paranteza aici. Da, sunt relatii care rezista, dar nu acum. Mai incolo. Si nu depinde doar de tine. Ci si de celalalt. Dar o sa-ti dai seama pe moment. Cand e ceva de calitate, si care conteaza, o sa ai o senzatie din aia, ca atunci cand deschizi frigiderul ca sa mananci niste iaurt, crezand ca nu mai ai cereale, dar surpriza… nu numai ca nu s-au termnat cerealele, dar mai ai si lapte. O sticla intreaga nedesfacuta.
    Si ramai asa tinand usa de la frigider deschisa, gandindu-te ca viata nu e chiar asa de rea, si ca nu mai trebuie sa faci un drum pana la magazin ca sa iei cereale.
    Iar divaghez de la subiect, dar sa revenim. Chiar si parintii care te calca pe nervi, si asta e ceva trecator. De fapt in 5 ani cand n-o sa mai fii cu ei, si o sa locuiesti singura, o sa ii mai vizitezi doar asa, de dragul vremurilor trecute. Mai tineti minte cand ma calcati pe nervi fraierilor? Not anymore, suckers. Arrivederci.
    Mai spuneam de asemenea ca ar trebui sa te calibrezi. Adica sa te implici constient. Sa faci diferenta cand da, si cand nu. Iar cand nu, atunci doar accepti ce se intampla. Pentru ca e o calitate importanta sa ai un suflet bun. Si nu trebuie schimbat asta. Bineinteles ca ai tendinta in timp sa te inchizi in tine, dar se simte mai bine cand doar accepti. In felul asta nu mai traiesti cu greutatea stress-ului pe umeri.
    In ce consider eu ca ar trebui sa te implici, e viitorul. Si planurile tale, si nu cred ca sunt singurul care ti-ar spune asta. Urmeaza bac-ul, stii nu? Apoi o alta etapa, facultatea.
    Si mai sunt si altele apoi, dar le luam pe rand. Le poti pune cap la cap, cand iti folosesti energia aia, pentru ca oamenii incapabili sunt aia care nu au suflet. Nu degeaba sunt incapabili. N-au energie in ei. Dar tu, fiind o persoana cu suflet bun, ai ceea ce iti trebuie ca sa pui lucrurile la punct.
    Doar ca acum esti putin debusolata. O sa se rezolve in timp, cand reusesti sa te calibrezi. Muta-ti concentrarea de la ce se intampla in jur, la ce se intampla in tine, cand iti vei pune ideile in aplicare de la inceput la final, o sa te simti atat de libera incat o sa fie Ana – viata, aer curat si ganduri.

    Like

    1. Nu stiu cine esti, dar m-ai facut sa rad si sa zambesc vreo 10 minute:)) Apreciez mesajul si sfaturile, chiar sper sa fie ca tine. Inclusiv sa aflu sentimentul laptelui nedesfacut si al cerealelor suficiente pentru persoana iubita. Thanks again, really.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s