1.3

Mi-ai facut 1 Martie atat de frumos, atat de colorat. Mereu ajung cu cele mai întunecate ganduri la liceu, mereu dimineata imi șterg urmele de lacrimi din noaptea precedenta. Si totusi reușești, dupa ce plec de la intâlnirile noastre, sa zambesc. Pentru ca esti atent, esti romantic si te cunosc atat de bine si știu ca nu e ceva obisnuit. Nu e ceva obisnuit sa imi iei flori, dar In ziua de 1 Martie mi-ai inchis gura. Cand țipam la tine si ne certam prin mesaje, dar cand am ajuns, m-ai surprins cu flori si cu un te iubesc.

Plimbarea din Cișmigiu, discuțiile despre trecut, cum reușim fara sa vrem sa nu mai exprimam supărare, doar tristețe cand vorbim despre ce-a fost.

Te vad si observ cum ai trecut peste. Nu neaparat de ce ti-am facut, ci peste ce mi-ai facut tu mie. Observ cum oamenii trec peste. Si totusi eu nu reușesc. Nu reusesc sa nu imi amintesc, nu reusesc sa am incredere din nou. N-am vrut sa recunosc, dar nici macar (in special ar trebui de fapt) in tine nu am. Pentru ca ai făcut ce ai facut. Si in momentul ala ar fi trebuit sa nu iti pese de mine daca ai reusit sa o faci. Știu ca ai suferit enorm, dar dupa ti-ai cam bagat pula in timp ce imi spuneai “te iubesc”. M-ai batjocorit in timp ce faceai cel mai oribil lucru. Stiam ca esti rau, dar niciodata in felul asta.

Asta nu inseamna ca nu te iubesc. Te iubesc (poate) mai mult ca inainte. Pentru ca am realizat ca esti altfel. Si eu o sa fiu altfel dupa ce “trec peste”. Ma uit la tine, dar nu mai e acel EL al meu demult apus de care m-am indragostit. Este un nou EL trecut prin cacaturi, minciuni, senzații, tot ce vrei. Ti-am iubit persoana trecuta si iti iubesc persoana de azi.

Sper ca dupa ce “trec peste”, o sa ma iubesti la fel demult ca pe Ana veche. Pentru ca Ana veche e atat de diferită, atat de departe si imi e atat de dor de ea… Si oricât o vreau inapoi si oricât de mult as vrea sa fiu din nou ea, știu ca ar fi gresit. Pentru mine. Dupa atata rau si atata depresie, e ca si cum m-as arunca din nou in capcana. Pentru ca Ana veche era naiva, credea ca oamenii sunt buni, credea in prieteni, credea in loialitate, credea in atatea lucruri pe care eu din prezent trebuie sa le recunosc aluzii. Imi sunt datoare sa ma schimb, sa renunt la vechea Ana. O doamne..ma uit acum la ea..si era atat de fericita, gata sa renunțe la tot pentru el, crezând ca ar face la fel. Dar el n-a facut-o.
Dar stie ca a gresit, si eu știu ca am gresit. Am gresit atat de rau amandoi, si poate unii zic ca “ce te-a facut fericit o data nu ar trebui regretat”, DAR AR TREBUI. Pentru ca distracția ta ajunge sa ii bage pe altii in depresie.
Concluzia de azi e ca nu exista una. Partea buna e ca am decis in proporție de 67% sa traiesc, sa continui sa lupt.

Unii ar zice ca e un lucru bun, dar nu ma iau dupa zvonuri.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s